Din doină freamăt crunt de vitejie. Şi din satiră fulgere ce frâng, Azi vieaţa noastră ţi se-nchină ţie. Întreagă, pe când inimile plâng. Cântăm încet şi faţa ne e udă. Ne pică lacrămile tot mai des, Căci ai avut o soartă-atât de crudă… Şi plângem fiindcă nu te-am înţeles. (Maria Cunţan- 1916) LA VERONICA MICLE Astăzi, în Poezia săptămânii, am decis să scriu și să o descriu pe Veronica Micle, cea despre care nu știam decât că a fost muza lui Eminescu, iubita lui, dar și amanta lui Caragiale. Prea puțin, mi-am zis. Am vrut să o cunosc mai mult. Și bine am făcut. 😀. Veronica Micle, marea dragoste a lui Mihai Eminescu „Raze de lună" de Veronica Micle „Ce n-ar da un mort în groapă pentr-un răsărit de lună!" Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripe Duși de-al iubirei farmec, - privind cerul împreună - Noi visam eternitate în durata unei clipe. „Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază" La mijloc de codru - Mihai Eminescu. La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș, La voiosul luminiș, Luminiș de lângă baltă, Care-n trestia înaltă Legănându-se din unde, În adâncu-i se pătrunde Și de lună și de soare Și de păsări călătoare, Și de lună și de stele Și de zbor de rândunele „Nu-i așa că indiferența mea ți-a rupt inima, inimă plină de mine, dar îl iau pe Dumnezeu ca martor că nu era o indiferență reală; această răceală simulată nu era decât o contrabalansare la dragostea ta imensă pe care o afișai fără încetare; privirea ta, vorba ta, în sfârșit, toată persoana ta în prezența mea nu era decât dragoste, tu erai atât de puțin stăpân pe tine însuți, încât chiar și persoana cea mai proastă știa că ești îndrăgostit de mine Studentul ieșean, în liniștea nopții târzii, aude alergând înnebunit de durere pe străzile întortocheate și străine ale Iașiului, sufletul lui Mihail Eminescu care cântă ca o nălucă: «Cine-a îndrăgit străinii,/ Mânca-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia/ Și neamul nemernicia»" 54jYo.

poezii de veronica micle dedicate lui mihai eminescu